radaghin
Administrator
 Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 988
|
|
CLASIFICAREA OŢELURILOR INOXIDABILE
Cele mai uzuale sunt:
- oţeluri cu crom (feritice) – 12-23% Cr
- oţeluri Cr-Ni (austenitice) – 12-25% Cr şi 2-25% NiDin punctul de vedere al comportarii în instalatiile tehnologice, aceste oţeluri, atunci cand devin rezistente la actiunea de corodare, li se conferă denumirea de anticorozive, iar cand rezista la temperaturi inalte li se spun termorezistente sau refractare.
Oţelurile austenitice au proprietati fizice deosebite de ale oţelului carbon, ceea ce trebuie avut în vedere la stabilirea tehnologiei de sudare.
Aceste oţeluri au coeficientul de dilatare liniara cu 40-50% mai mare şi conductivitatea termica decirca 2, 5 ori mai mica decat a oţelurilor carbon.
Din acest motiv la sudarea acestor oţeluri apar urmatoarele probleme:
- tendinţă mare de deformare a construcţiei sudate;
- concentrarea căldurii pe o zona limitată, ceea ce determină o pătrundere mai adâncă a sudurii înmetalul de bază;
- topirea mai rapidă a metalului de bază.
DEPOZITAREA MATERIALELOR
Materialele din oţel inoxidabil vor fi depozitate în încăperi sau alte spaţii protejate împotriva umezelii,prafului, sărurilor, particulelor de fier sau a altor impurităţi, separat faţă de oţelurile carbon.
Ele vor fiprotejate împotriva zgârieturilor provocate de contactul cu uneltele din oţel carbon, aşchiile de la paturile sau platformele de sudare din oţel carbon.
Vor fi folosite pardoseli din lemn.
PREGĂTIREA PENTRU SUDARE
Debitarea şi prelucrarea se poate face prin procedee mecanice (foarfecă, polizor cu disc abraziv,maşini unelte, maşini de şanfrenat ţevi) sau cu plasmă.
Marginile debitate nu trebuie să prezinte: rizuri,denivelări, bavuri etc.
În cazul în care aceste neregularităţi depăşesc limitele înscrise în documentaţia deexecuţie, atunci, acestea se vor poliza până la încadrarea în limitele de acceptabilitate specificate.
Marginilepieselor cât şi zonele alăturate (∼20 mm) trebuie să fie curate, lipsite de oxizi, grăsimi, vopsea, umezeală saualte impurităţi.
Pentru curăţarea pieselor din oţel inoxidabil se vor folosi perii cu sârmă din oţel inoxidabilsau perii de plastic, materiale textile, sau soluţii degresante.
În cazul sudării unui oţel inoxidabil cu un oţelcarbon, grundul pasivant de pe oţelul carbon va fi îndepărtat ca în figurile de mai jos :Oţel carbon Oţel inoxOţel inox Oţel carbon Oţel carbon Oţel inoxa = calibrul sudurii
În cazul unor cerinţe deosebite de rezistenţă la coroziune şi aspect piesele din oţel inoxidabil se vor proteja împotriva stropilor de metal topit cu o peliculă de praf de cretă cu apă, pe o lăţime de min. 200 mm de o parte şi de alta a îmbinării.
În momentul începerii procesului de sudare emulsia aplicată trebuie să fiedeja uscată.Asamblarea se face prin puncte de prindere.
Sudurile de prindere se vor executa cu acelaşi materialde adaos, regim şi procedeu de sudare ca la sudarea primului strat.Având în vedere faptul că sudurile de prindere se includ în cordonul de sudură, acestea trebuie să fie executate cu mare atenţie şi fără defecte – pori, cratere, fisuri, crestături.
Eventualele defecte trebuieeliminate înainte de sudarea propriu-zisă prin polizare şi resudare.Prinderea în puncte de sudură se face mai întâi la capete şi apoi spre mijlocul intervalului.
Lungimea punctelor de sudură va fi de 3 ori grosimea piesei mai subţiri, dar nu mai mare de 30 mm(în cazul tablelor) / 15mm (în cazul ţevilor).
Distanţa dintre punctele de prindere trebuie să fie mai mică decât la oţelul carbon (maximum 150–200 mm).
SCULE
Ciocane şi perii de sârmă din oţel inoxidabil pentru îndepărtarea zgurii;Discurile abrazive utilizate pentru operaţiile de debitare, polizare, şlefuire, sunt speciale pentru oţelinox
MATERIALE DE ADAOS FOLOSITE LA SUDARE
Pentru sudarea oţelurilor austenitice (inox+inox) se folosesc electrozi, sârme, vergele cu compoziţie chimică asemănătoare cu cea a materialului de bază:
- exemplu: tip E 316L (cel mai uzual); tip E 304; E 3479.5.2.
Pentru sudarea unui oţel austenitic cu un oţel carbon (inox+oţel naval) se folosesc electrozi,sârme, vergele înalt aliate
SUDAREA
Sudarea se execută după asamblare sau montaj, la un interval de timp cât mai scurt, pentru a evita pătrunderea în îmbinare a impurităţilor care pot duce la apariţia unor defecte.
Amorsarea arcului indiferent de procedeul de sudare folosit, se face într-un punct ce urmează să fie acoperit cu sudură.
Amorsările accidentale se vor remedia prin polizare cu discuri abrazive destinate pentru inox.Masuri tehnologice pentru sudarea oţelurilor austenitice:
- sârme sau electrozi cu diametrul mic;
- curenţi de valoare scăzută;
- viteze mari de sudare;
- rânduri de sudură filiforme, fără pendulari transversale;
- în cazul sudării din mai multe treceri, fiecare rând de sudură se va depune numai după răcireaîmbinării la 100şC;
- pentru o protecţie mai bună a băii de sudură, arcul electric se va menţine cât mai scurt posibil;
- în cazul sudării pe ambele părţi, înainte de sudarea pe a doua parte se curăţă rădăcina prin polizaresau prelucrări mecanice.
Nu este recomandată crăiţuirea arc-aer
Sudarea manuală cu electrozi înveliţi
Electrozii se aleg în funcţie de tipul materialului de bază :
a.) pentru sudarea oţelurilor inoxidabile de acelaşi tip, se vor folosi electrozi de acelaşi tip cu materialulde bază;
b.) pentru sudarea oţelurilor inoxidabile de tip diferit, se vor folosi electrozi de tipul materialului debază mai aliat;c.) pentru sudarea oţelurilor inoxidabile cu oţeluri carbon, se vor folosi electrozi de tip E 309.
Pentru punctele a.) şi b.), cei mai uzuali sunt electrozii E 316L.
Se va suda în curent continuu–polaritate inversă DC + (polul plus la electrod).
Diametrul electrodului se alege astfel :
- φ 2 / 2, 5 mm pentru primele treceri la îmbinările cap la cap şi colţ cu prelucrare;
respectiv pentruîmbinările de colţ fără prelucrare cu calibru mai mic de 3 mm;
- φ 3, 25 mm pentru umplere canal la îmbinările cap la cap şi colţ cu prelucrare; respectiv pentruîmbinările de colţ fără prelucrare cu calibru mai mare de 3 mm.
Parametrii de sudare prezentaţi în continuare sunt orientativi, de aceea se va ţine cont şi de valorile recomandate de producător de pe pachetele de electrozi
Diametrul electrodului se alege astfel :
- φ 2 / 2, 5 mm pentru primele treceri la îmbinările cap la cap şi colţ cuprelucrare; respectiv pentruîmbinările de colţ fără prelucrare cu calibru mai mic de 3 mm;
- φ 3, 25 mm pentru umplere canal la îmbinările cap la cap şi colţ cu prelucrare; respectiv pentruîmbinările de colţ fără prelucrare cu calibru mai mare de 3 mm.
Parametrii de sudare prezentaţi în continuare sunt orientativi, de aceea se va ţine cont şi de valorile recomandate de producător de pe pachetele de electrozi.
Diametrul electrodului[ mm ]Curentul de sudare[ A ]235-502, 550-803, 2580-120
Sudarea WIG
Pentru sudarea oţelurilor inoxidabile se vor folosi materialele de adaos sub formă de vergele.
Alegerealor se va face pe aceleaşi criterii ca la sudarea electrică manuală Gazul de protecţie este ARGON tip I1- conform EN 439 - cu puritate min. 99, 996%.
Se va suda în curent continuu, polaritate directă DC–(electrodul de wolfram la polul negativ)
Electrozii de wolfram utilizaţi mai des sunt din wolfram thoriat (2% thoriu), diametrul de 1, 6 mmsau 2, 4 mm.
Diametrul electrodului[mm]Valoarea curentului[A]Diametrul vergelei[mm]1, 62, 440 – 100100 - 1601, 62 – 2, 4
La sudarea ţevilor se foloseşte obligatoriu pernă de argon pentru protecţia rădăcinii. Tehnica sudăriieste aceeaşi ca la udarea oţelurilor carbon (este prezentată în cursul de sudare WIG)
Sudarea MIG/MAG
Pentru sudarea oţelurilor inoxidabile se vor folosi sârme cu diametrul de 1-1,2 mm.
Alegerea materialului de adaos se va face pe aceleaşi criterii ca la sudarea electrică manuală.
Gazul de protecţie:
- pentru sudarea MIG se utilizează sârmă plină + gaz argon
- pentru sudarea MAG se utilizează sârmă tubulară + gaz amestec Corgon (80% Ar + 20% CO2).
Se va suda în curent continuu, polaritate inversă DC+(sârma electrod la polul pozitiv).
Tehnica sudării este aceeaşi ca la sudarea oţelurilor carbon (este prezentată în cursul de sudareMAG)
Parametrii de sudare, orientativi, pentru sârmă tubulară şi gaz amestec:
Toate sudurile implică un grad de oxidare a zonelor adiacente cordonului de sudare.
Atunci cînd îndocumentaţia de execuţie sunt specificate cerinţe speciale de curăţare a oxizilor rămaşi după sudare, aceştia pot fi îndepărtaţi prin :
decapare, periere sau şlefuire.
Decaparea este considerată a fi cea mai bună metodă de curăţare
– din punct de vedere al rezistenţeila coroziune
– şi trebuie aleasă ori de câte ori este posibilă.
Înainte de decapare, cusăturile sudate trebuie curăţate complet de zgură.
Aceasta se face prin periere cu o perie de oţel inoxidabil
_______________________________________
Unii nu pot sa mestece, stiu doar sa muste… si sa nu uitam ca cei care injosesc pe altii sunt incapabili sa se ridice pe sine!!!
|
|
